Pagini de istorie

Săptămâna ce a trecut am derulat-o sub semnul importantelor momente din istoria neamului nostru , începând incursiunea în trecut cu parcurgerea paginilor scrise de regii geto-dacilor şi împăraţii romani .

Burebista şi Cezar , marele preot Deceneu , Decebal şi Traian ocupă locuri importante în istoria neamului nostru ,despre care v-aţi arătat curioşi să aflaţi şi mai multe detalii.  Motiv pentru care vă ofer mai jos legătura spre siteul Muzeului Naţional de Istorie al României . Puteţi începe călătoria , vizualizând, în partea de jos a paginii accesate , secvenţele sculptate pe celebra Columnă a lui Traian .

Călătorie plăcută pe drumurile istoriei !

Columna lui Traian

Stropi de nemurire

Maieru... Ce început de drum! Pe vremuri, oamenii treceau pe lângă Liviu Rebreanu şi-i dădeau bineţe. Îl priveau cu mirare, iar lui îi stătea pe limbă să-i oprească, să le spună că este tot el, cel de acum 30 de ani. Acelaşi, neschimbat! Cunoştea tot satul, doar satul l-a învăţat ce înseamnă cu adevărat fericirea.
Acasă! Aşa a botezat Rebreanu comuna bistriţeană Maieru, interiorul acestei arii ce poate fi numită generic "Cuibul visurilor". Odată ce i-ai urmat paşii, simţi porunca interioară de a zăbovi, de a rămâne, de a te aşeza la una dintre mesele lui de taină şi trudă nocturnă, ori în vreo bancă din şcoala care îşi poartă fala de a fi avut un asemenea premiant în dimineaţa vârstei.

Şcolarul şi-a desprins aici cele dintâi silabe. Apoi, a turnat mari coloane de susţinere pentru superbul templu al limbii române. Era plăpând la început, remarcau contemporanii săi, "precum firicelul de apă al Someşului la izvorul de sub Ineu". Dar, urmându-şi albia, a ajuns asemenea râului tumultuos. Dinspre amiaza incandescentă spre dimineaţa maiereană, Rebreanu le-a dăruit sătenilor - "un roman al nostru, un roman pentru NOI", spunea - o carte care, însă, se citeşte invers: Ion!

Nu e uşor să mergi pe urmele lui Rebreanu, gândindu-te că despre opera, viaţa şi personalitatea scriitorului s-au conceput nenumărate studii şi monografii. Nu e uşor să călătoreşti sute de kilometri până la Maieru doar pentru a respira aerul pământului pe care el l-a iubit cel mai mult pe lume - pentru că da, Maierul a fost locul pe care Rebreanu l-a venerat. La Târlişua, sub poalele Ţibleşului, acolo unde s-a născut, nu a petrecut decât doi ani şi jumătate.

În casa părinţilor, de la Prislop, şi-a găsit creaţia, dar nu fericirea absolută. Îi poartă pe deplin amintirea doar Maieru... Prin Muzeul Memorial din comună, prin bustul falnic din faţa clădirii, Rebreanu a rămas viu. Acum, el este cel care, zi de zi, le dă bineţe cetăţenilor.

Încă de la primele ore ale dimineţii pofteşte pe fiecare maierean să intre în "laboratorul" său de creaţie. Nu le zâmbeşte, fiindcă nu-i stă în fire, dar le repetă "povestea pământului", a iubirii şi a satului bistriţean. Ne  invită şi pe noi!

 
Aşezată în coasta unei coline, la marginea dinspre Năsăud a Prislopului, casa în care au locuit părinţii scriitorului primeşte scurte vizite. Acum e pustiu. La intrare, pe placa de marmură, se poate citi: "În această casă, reclădită în anul 1957, prin munca locuitorilor din Prislop-Năsăud, a trăit în mijlocul eroilor săi din romanul «Ion» marele scriitor Liviu Rebreanu".



Bustul de bronz al scriitorului pironeşte cealaltă colină. Într-o cameră - ultima dintre cele trei - se află un interior modest, dar încărcat de spiritualitatea familiei Rebreanu. Aici, în căsuţa din pripas, se citeşte un text-cheie, care s-ar potrivi tuturor localităţilor pe care romancierul le-a cucerit. O frază pe sub arcada căreia, de aproape patru decenii, vizitatorii se opresc să privească: "De când romanul «Ion» a devenit prea cunoscut, satul Prislop a dobândit o faimă pe care n-a nădăjduit-o niciodată".

Nici amurgul, nici sfârşitul prea crud şi abrupt de la Valea Mare nu i-au putut smulge drumul drept către glorie. Înainte de a fi aparţinut Năsăudului, Ardealului, ţării întregi şi universalităţii literare, a fost al lor - întocmai ca Someşul, spun târlişuanii de sub Ţibleş, maierenii de sub Ineu şi prislopenii lui Ion. Acum, autorul "Răscoalei"  aparţine fiecărui călător în parte. Cine ajunge la Rebreanu, pătrunde în viaţa lui şi în oaza de fericire a consacrării .

Sub semnul lui Rebreanu

Săptămâna recent încheiată , a cuprins , în universul activităţilor educative şi clipe de sărbătoare , prilejuite de  împlinirea a 125 de ani de la naşterea patronului spiritual al gimnaziului nostru, Liviu Rebreanu.

Noi am participat la secţiunea ,, REBREANU , CLIPE DE AMINTIRE , STROPI DE NEMURIRE"

din 25  noiembrie 2010

  

În  program:

1.     Liviu Rebreanu – repere biografice şi literare, prof. Alexandru Todea, directorul Gimnaziului “Liviu Rebreanu”, Tg. Mureş.

2.     ,,A dat numele şcolii noastre” - moment literar realizat de  elevii clasei a VIII-a A, îndrumaţi de prof. de limba şi literatura română  Alexandru Todea

3.     ,,Momente din viaţa şi activitatea scriitorului” –prezentarea portofoliilor pregătite de elevii claselor a II-a C, a III-a B şi a III-a C   

( prof. Crina Morariu ,înv.Viorica Durugy ,prof.Codruţ  Gabriel  Morariu )

4.     Vizionarea filmului despre viaţa şi opera romancierului

,, Şcoala vieţii ” - moment artistic, prof. Codruţ Gabriel Morariu

precum şi la activităţile din data de 26 noiembrie , toate acestea dorindu-se a fi o repetiţie pentru Zilele şcolii , preconizate a se desfăşura în luna mai a anului viitor.

Legenda neamului românesc

Odinioară,trăia pe aceste meleaguri o mama, care avea mai multe fiice. Le pusese nume frumoase, după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi apelor:

TRANSILVANIA, MOLDOVA, BUCOVINA, CRIŞANA, MUNTENIA, OLTENIA, DOBROGEA. Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema MARAMUREŞ,  şi pe celălalt BANAT.

Dar, iată că, la răstimpuri, se abătea pas străin prin aceste ţinuturi şi-i răpea câte o fiică. Mama se întrista nespus, după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi inima sa. Sângera şi se îndurera. Dar, de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică precum un stejar sau ca Munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca Dunărea ce o încingea ca o salbă. Avea strămoşi destoinici şi neînfricaţi, pe dacii nemuritori şi pe romanii cutezători. De aceea, nici ea nu se temea şi nu da înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-şi regăsi fiicele şi a le readuce acasă, în sânul familiei: şi Transilvania cea măreaţă, şi Bucovina fagilor fremătători, şi Dobrogea cea aproape de mare,Oltenia cea şăgalnică ori Crişana cea mlădioasă. Se mângâia la gândul că avea alături  Moldova şi Muntenia, ori pe feciorii ei cei semeţi şi voinici.
Şi, uite aşa, luptând neobosit, a reuşit să-şi aducă din nou toate fiicele acasă, unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Şi, în clipa când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost fericită şi a întinerit dintr-o dată. Pentru că, unirea îi dădea putere, iar setea de dreptate şi libertate a făcut-o nemuritoare.

Mituri si legende

Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile şi legendele care l-au însoţit pe tot parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să cunoaştem literatura de natură populară, să cunoaştem miturile şi legendele care au circulat odinioară pe aceste meleaguri.

În rândurile ce urmează vă scriu câteva gânduri referitoare la lumea ce ne înconjoară, la cea care a generat pentru noi, românii, atâtea minunate legende. În mijlocul acestei mirifice "împrejmuiri" s-au desfăşurat şi legendarele confruntări ale strămoşilor noştri, născând, de asemenea, zămisliri ale cugetului românesc, transmise prin viu grai, din generaţie în generaţie.

Acum, odată cu oportunităţile oferite de noile tehnologii şi mijloace de comunicare, printre care şi acest site, trebuie valorificat la maxim conţinutul acestor creaţii româneşti, şi a le face cunoscute în toate colţurile lumii.

Natura a înconjurat întotdeauna viaţa românului, cu munţi şi ape, cu păduri foşnitoare şi câmpii mlădioase, smălţuite cu flori, cu multele ei plante, păsări şi vieţuitoare. Copiii şi-au împletit ghirlande şi coroniţe din florile grădinilor şi pajiştilor, s-au împrietenit cu micile vieţuitoare şi le-au luat în joaca lor. Oamenii maturi au reprezentat natura în creaţiile lor, încă din cele mai vechi timpuri.Ţăranii au evocat copacii în ciopliturile stâlpilor şi grinzilor casei, şi-au înflorit ţesăturile şi ciopliturile cu motive culese şi stilizate din natură. Aceste aspecte,alături de minunatele peisaje oferite de formele de relief, armonios îngemănate, precum şi glorioasele fapte ale strămoşilor, l-au îndemnat pe omul de rând la creaţie, astfel ajungând şi la noi minunatele legende istorice, geografice sau cele despre animale, plante si flori.

Pe această cale, doresc să mă implic în ocrotirea vieţii acestei ,,fermecate lumi" şi întru transmiterea acestor creaţii generaţiilor care vin.

Gândirea pozitivă

Sunt recunoscator / recunoscatoare :
Mamei / tatălui care sforăie toată noaptea,
Pentru ca îi am alături de mine
....................................................................................................................
Fiicei mele adolescente care se
plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si
nu pe strazi.
....................................................................................................................
Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
....................................................................................................................
Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost
inconjurat de prieteni.
....................................................................................................................
Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de
mincare.
....................................................................................................................
Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la
lumina soarelui.
....................................................................................................................
Podelei care trebuie stearsa si
ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
....................................................................................................................
Tuturor nemultumirilor la adresa
guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem
libertatea cuvintului.
....................................................................................................................
Locului de parcare pe care il gasesc
tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si
ca am fost binecuvantat cu un mijloc
de transport.
....................................................................................................................
Zgomotului pe care trebuie sa-l
suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.
....................................................................................................................
Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de
imbracat.
....................................................................................................................
Oboselii si durerilor musculare la
sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost
capabil sa muncesc din greu.
....................................................................................................................
Soneriei care ma trezeste in zorii
zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.
....................................................................................................................
SI , IN SFARSIT, ... pentru e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni
care se gandesc la mine.
....................................................................................................................
O zi frumoasă...şi incercati să
gândiţi pozitiv...doar avem atâtea
daruri... pe care nu trebuie să le uităm!

Gala Premiilor in educatie, 2010

"Uneori suntem tentati sa asteptam ca schimbarea in educatie sa vina numai de sus in jos – de la guvernanti catre scoli. Se pierd astfel din dezbaterile publice povestile oamenilor cu adevarat dedicati din sistemul educational care isi construiesc propria definitie pentru implicare si care realizeaza deja o revolutie tacuta a celor care cred in educatie.

Sunt acei profesori care inteleg sa transmita elevilor valori si principii, nu numai informatii, in timp ce le hranesc acestora curiozitatea pentru un domeniu sau altul. Sunt acei cercetatori care viseaza sa castige premiul Nobel si sa transforme omenirea prin descoperirile lor.

Sunt toti bibliotecarii care fac eforturi uriase pentru ca si cele mai indepartate sate sa primeasca suficiente carti si care uita de fisa postului pentru a-i instrui pe copii sa foloseasca un computer. Gala Premiilor in Educatie este mai mult decat un eveniment punctual prin care le aducem public recunoastere acestor oameni, este un reper pentru un cadru de normalitate in care aducem la un loc toate aceste reusite remarcabile, pentru a transforma educatia intr-un subiect care sa ne preocupe constant", a declarat Tincuta Baltag, Director General Fundatia Dinu Patriciu la festivitatea de premiere a excelentei in educatie.

Gala Premiilor in Educatie urmareste promovarea oamenilor, a proiectelor si a organizatiilor care au un impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania.

Prin acest proiect, Fundatia Dinu Patriciu doreste sa premieze performanta si sa impulsioneze competitia si creativitatea in domeniul educatiei.

Cu bucurie vă anunţ că printre laureaţii acestui an s-a numărat şi dascălul vostru , ale cărui gânduri s-au îndreptat către voi în clipele imediat următoare premierii, în semn de mulţumire pentru implicarea de care aţi dat dovadă în anii ce s-au scurs.

În acelaşi timp , mulţumiri se cuvin şi părinţilor ,care vă sprijină în drumul vostru , şi care consideră educaţia o prioritate.

Această distincţie ne obligă să continuăm cu şi mai multă seriozitate ceea ce am început, deoarece am primit confirmarea că abordarea noastră este una corectă .

Fie ca drumul vostru să fie încununat cu laurii bucuriilor împlinirii !

Detalii suplimentare